Cautam un vis, o speranta... O lumina care sa imprastie negura ce ma-mbratisa sufocant, atat de neagra, atat de penetranta, atat de otravitoare ... Disperare, dezamagire, planset, strigate, agonie...
Genunchii mi-i plec sub greutatea ei istovitoare...
"Lumina vreau! Lumina..."
Cu ochii incetosati de lacrimi, zaresc ... lumina...
"Iluzie... nu poate fi..."
Si totusi... Lumina se apropie... Prinde contur... E fiinta... E El... E Inger...
Imi cuprinde mainile in ale Lui si parca totul se topeste in jurul meu... Ii simt sarutul ca o adiere pe frunte... Linistea cuprinde fiecare particula din mine, visez, plutesc...
Deschid ochii ...
In maini tineam o cutiuta din scoica avand o inscriptie gravata... Plina de uimire citesc:
"De ce-ţi pui sufletul să Mă caute altundeva decât în inima ta?... Trebuie doar să deschizi ochii ca să vezi că Lumina Mea este... în tine!"
Inauntru, in mijloc, ca pe un tron, statea o perla... Intreb nedumerita
" Ce e? Ce vrea sa-nsemne?"
" Pune-ti inima, mintea si mainile laolalta si vor iesi minuni!"
"Eu ...eu nu as putea... nu stiu..."
"Eu cred in tine!"
"Dar unde esti?!?"
"Aici, cu tine... langa tine... in inima ta... in mintea ta... Mereu veghez asupra ta!"
" Cine esti?..."
" Ingerul tau! "
"Dar..."
" Doar ai incredere!..."
Si ma trezesc...sarutata de razele calde ale soarelui de dimineata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu