Ziua 14 ~ Proiect 365+1 ~ Impresii despre Femei pe Matasari

A fost un weekend minunat! Pe care l-as repeta oricand!
Prima zi a fost excelenta, a venit multa lume, am vorbit mult cu vizitatorii care mi-au admirat (si chiar cumparat) lucrarile - lucru care este o surprinzatoare noutate pentru mine, avand in vedere ca la primele targuri, cele de anul trecut, abia reuseam sa deschid gura, fiind foarte timida si gandurile parca blocandu-se atunci cand ajungeau pe limba - si am primit multe felicitari, urari de bine in directia pe care vreau sa o urmez si chiar sfaturi foarte utile (atat legate de bijuterii cat si de alte aspecte )! Ceea ce m-a bucurat enorm si mi-a dat si mai multa incredere in mine!
Pe langa acestea, am cunoscut oameni minunati, am avut ocazia sa observ anumite lucruri si detalii si sa meditez la unele aspecte (legate si de tema festivalului), mi-a parut si rau ca nu am avut cum sa particip la activitatile din cadrul festivalului dar in acelasi timp m-am bucurat stiind efectul avut, zic eu unul bun!
E greu de schimbat o mentalitate, e greu de schimbat o viata, dar sunt sigura ca festivalul a avut impact, chiar cred ca samanta ce a fost aruncata va prinde radacini si se va dezvolta in timp, poate chiar va rodi!  O singura roada chiar, inseamna un succes real! Cel putin eu asta simt!
Concertele au fost frumoase - am auzit-o putin cantand pe Alexandrina dar si pe cei de la Vita de Vie, am admirat arta si maiestria celor prezenti, am zambit mult la vederea materializarii unor idei, vise si idealuri (atat in creatii cat si in organizatiile cu diferite cauze) si mi-a ramas o bucurie imensa in suflet! In mod deosebit mi-au atras atentia in scurta mea plimbare pe Matasari, organizatia Descult in Iarba, Corul Inocentilor, Limonada lui Iulian  ... Dar nu sunt singurele !
Duminica a fost o zi mai linistita in general, desi nu m-am simtit chiar in apele mele (din cauze nu chiar explicabile)! O foarte mare surpriza am avut cand o doamna draguta mi-a oferit o comoara nepretuita, mostenire de familie, de la strabunica sa (ea insasi fiind trecuta de o anumita varsta, comoara este chiar de mai bine de 100 de ani)! Si sper ca ceea ce i-am oferit in schimb sa-i aduca bucurie inzecit! Si sper sa am inspiratia si intelepciunea necesare de a folosi comoara cat mai aproape de valoarea sa!
Un alt lucru care mi-a placut a fost motivul pentru care Iulian (desi la momentul in care ni l-a comunicat nu am stiut cine este) a ales sa fie o zi linistita, fara muzica de fundal pe strada: acela de a arata ca aceasta strada nu este un loc al divertismentului ci un loc in care oamenii se prezinta asa cum sunt, cu trairile din interior exprimate in mod natural la exterior! Si cred ca, duminica fiind, a fost cea mai buna alegere! Un timp si un loc al meditatiilor, al taririlor interioare, al cercetarilor, al daruirii, al exprimarii prin buna-dispozitie, joc (a fost si un joc de fotbal in strada), bucurie si zambet!
Sunt mandra ca am fost pentru un weekend una dintre femeile de pe Matasari, chiar si cu o contributie mica asa cuma  fost a mea! Mai mult, dedic ultima mea lucrare, Chaude Memoirs, acestui Festival si ideii promovate! Pentru ca Chaude Memoirs vorbeste  nu doar despre frumusetea marii ci si despre regasiri si transformari, despre frumusete si esenta, despre complexitate si arta!
***

Am facut si eu ceva imagini, pe care vi le-am prezentat duminica dimineata, iar acum am "imprumutat" si din imaginile realizate de Mihaela pentru revista Atelierul, dar si de Olivian Breda:

Eram fericita si am sperat ca oboseala nu va fi vizibila

Concentrata... nu sunt foarte sigura ce anume faceam insa...:p

In partea din spate se vede foarte putin standul, dar si felinarul meu micut, chiar deasupra capului acelui baiat :)


Poza mea preferata, minunatiile de care sunt foarte mandra si limonada perfecta pentru o zi torida
Share this :

Niciun comentariu: